Telefonul a devenit un obiect indispensabil. Ne insoteste pretutindeni, in metrou, in tren, in mall, in casa sta langa tine ca un animal docil pregatit oricand sa iti satisfaca nevoia de comunicare.
Poate v-ati enervat cateodata cand ati vazut ca multe "afaceri" in ziua de azi se fac prin telefon.Oamenii nu mai gasesc timpul sa se vada si sa interactioneze live.
Nevoia de comunicare a crescut teribil in ultimii ani, in special la romani care stau cu orele la telefon. Englezii nu au obiceiul acesta, ei nici nu se vad, nici nu vorbesc la telefon asa de mult ca noi.Au un cerc restrans de prieteni cu care tin legatura( parintii, fratii si ceva rude,un coleg sau 2 de serviciu), asta e toata socializarea lor.
In orice telefon te vei uita vei gasi pe putin 200 de contacte, de nr de telefon ale unor persoane cu care ai interactionat la un momenmt dat. Ce nevoie ai de 200 daca tu in mod normal vorbesti cu 5? Sa le arati camarazilor de bere cat de multe relatii ai?
Prietenii sunt putini care sa te ajute oricand si oriunde, iar cunostintele nu se baga pentru tine, ca sa ma exprim in argoulu zilelor noastre.
Am observat si un alt aspect al telefonului. Poate crea relatii apropiate folosindu-l zilnic si vorbind cu o persoana care impartaseste aceleasi sentimente ca tine.Insa la un moment dat totul devine frustrant, pt ca nu ii vezi ochii, nu ii poti da o imbratisare, nu il poti lua de mana si iesi pe stada....
Totusi telefonul ramane un instrument util si indispensabil de comunicare....
miercuri, 13 ianuarie 2010
Colegul
Colegul este o persoana care iti este alaturi o perioada de timp. Poate fi in perioada scolarizarii, poate fi in perioada serviciului, oricum este cineva cu care imparti anumite griji,opinii, informatii, deci este cel cu care ai preocupari comune.Subiectul este foarte vast si io voi incerca sa ma refer la un anumit aspect pe care il veti deduce singuri.
Poate multi dintre voi ati schimbat de mai multe ori locul de munca si a trebui sa va adaptati usor noii echipe.Io fac parte dintre oamenii care au experimentat multe job-uri in cautarea locului ideal tipului meu de personalitate, a cunostintelor si a educatiei mele.
Asadar, la unul din locurile mele de munca am avut ocazia sa intalnesc un COLEG care mi-a zambit sincer de prima data si a fost acolo fara sa il chem.Stia multe si stie multe lucruri despre calculatoare(chiar daca nu crede acest lucru) si m-a ajutat in mod real.
De ce unii oameni iti zambesc mereu cand te vad? de ce ti se lipesc asa de mult de suflet? Asta ma intrebam de fiecare data cand ne intalneam.
Poate ca rezonam pe o anumita frecventa, poate ca ne-am mai intalnit in alta viata si avand experiente comune acum doar continuam ce am inceput...daca o sa citeasca acest blog va rade de mine,pt ca nu crede in reincarnare...deocamdata:)
Poate ati intalnit si voi o asemenea persoana care sa iti devina mai mult decat un simplu coleg, care sa intre in categoria prieteni pe care sa ii ajuti oricand si oriunde...
Poate multi dintre voi ati schimbat de mai multe ori locul de munca si a trebui sa va adaptati usor noii echipe.Io fac parte dintre oamenii care au experimentat multe job-uri in cautarea locului ideal tipului meu de personalitate, a cunostintelor si a educatiei mele.
Asadar, la unul din locurile mele de munca am avut ocazia sa intalnesc un COLEG care mi-a zambit sincer de prima data si a fost acolo fara sa il chem.Stia multe si stie multe lucruri despre calculatoare(chiar daca nu crede acest lucru) si m-a ajutat in mod real.
De ce unii oameni iti zambesc mereu cand te vad? de ce ti se lipesc asa de mult de suflet? Asta ma intrebam de fiecare data cand ne intalneam.
Poate ca rezonam pe o anumita frecventa, poate ca ne-am mai intalnit in alta viata si avand experiente comune acum doar continuam ce am inceput...daca o sa citeasca acest blog va rade de mine,pt ca nu crede in reincarnare...deocamdata:)
Poate ati intalnit si voi o asemenea persoana care sa iti devina mai mult decat un simplu coleg, care sa intre in categoria prieteni pe care sa ii ajuti oricand si oriunde...
Despre....
..........despre vremea de azi si cea de ieri s-au spus multe si se vor mai spune.Despre diferentele de mentalitate intre generetii,despre razboiul opiniilor, despre ce era voaloare atunci si ce este astazi s-au scris tratate si carti intregi.
Te uiti in jur si vezi atat de putini tineri fericiti. Unii dintre ei sunt asa datorita alegerilor facute in trecut legate de cariera lor, altii pentru ca parintii i-au indemnat pe un drum spre care ei nu au nici o inclinatie,oricum ar fi sunt nefericiti.
Starea respectiva de nefericire persista atata timp cat te gandesti la trecut,la alegerile facute in acele momente.Odata ce iti schimbi unghiul de vedere si te orientezi spre prezent si te focalizezi spre viitor, acele frustrari din trecut dispar.
Unii spun ca viata e o scoala si aici vii sa inveti niste lectii: cum sa fii rabdator, cum sa iti asculti colegul si sa ii dai un sfat, cum sa te bucuri de fiecare zi, etc.
Aseara am intalnit un tanar de 22 de ani provenind dintr-o familie cu 5 copii din Bucuresti, de conditie modesta si care face acelasi curs cu mine. La inceput mi s-a parut un aerian, dar dicutand cu el am vazut ce principii sanatoase de viata are, cat de corect cu sine insusi este si inca ceva: cat de mult isi iubea parintii.Oare cati dintre noi azi mai spunem: sarut mana, mama! cand ajung acasa.....sau cu ce te pot ajuta, tata? Oare numai tinerii din familii modeste au acelasi bun simt si speranta in viata? Poate ca ei sunt mai fericiti deoarece se multumesc cu ce au....
Va las sa mediati la acest subiect pana la o noua revedere.
Te uiti in jur si vezi atat de putini tineri fericiti. Unii dintre ei sunt asa datorita alegerilor facute in trecut legate de cariera lor, altii pentru ca parintii i-au indemnat pe un drum spre care ei nu au nici o inclinatie,oricum ar fi sunt nefericiti.
Starea respectiva de nefericire persista atata timp cat te gandesti la trecut,la alegerile facute in acele momente.Odata ce iti schimbi unghiul de vedere si te orientezi spre prezent si te focalizezi spre viitor, acele frustrari din trecut dispar.
Unii spun ca viata e o scoala si aici vii sa inveti niste lectii: cum sa fii rabdator, cum sa iti asculti colegul si sa ii dai un sfat, cum sa te bucuri de fiecare zi, etc.
Aseara am intalnit un tanar de 22 de ani provenind dintr-o familie cu 5 copii din Bucuresti, de conditie modesta si care face acelasi curs cu mine. La inceput mi s-a parut un aerian, dar dicutand cu el am vazut ce principii sanatoase de viata are, cat de corect cu sine insusi este si inca ceva: cat de mult isi iubea parintii.Oare cati dintre noi azi mai spunem: sarut mana, mama! cand ajung acasa.....sau cu ce te pot ajuta, tata? Oare numai tinerii din familii modeste au acelasi bun simt si speranta in viata? Poate ca ei sunt mai fericiti deoarece se multumesc cu ce au....
Va las sa mediati la acest subiect pana la o noua revedere.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)