E decembrie. Sfarsit de an si de miros de cozonaci. Doar in amintirile copilariei mai gasesc mirosul si gustul inconfundabil de cozonaci facuti in casa, framantati de "buna", asezati in tavi la dospit si primeniti cu albus de ou si zahar. Afara zapada cadea linistita si fulgii jucausi alcatuiau un covor imaculat si pufos. Era randul nostru al copiilor sa fim fericiti si sa ne jucam pe indelete.
Vorba poetului: ou sont les neige d'antant?
vineri, 4 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)